(1)

În cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai

mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei

rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor,

executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit

următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede

altfel:

a)creanţele

reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii

sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror

preţ se distribuie, orice alte cheltuieli făcute în interesul comun

al creditorilor, precum şi creanţele născute împotriva

debitorului pentru cheltuielile efectuate cu ocazia îndeplinirii

condiţiilor sau formalităţilor prevăzute de lege pentru

dobândirea dreptului asupra bunului adjudecat şi înscrierea acestuia în

registrul de publicitate;

b)cheltuielile

de înmormântare a debitorului, în raport cu condiţia şi starea

acestuia;

c)creanţele

reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele

cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea

şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară

de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea

sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul

asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând

obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea

integrităţii corporale sau a sănătăţii;

d)creanţele

rezultând din obligaţia legală de întreţinere, alocaţii

pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate

asigurării mijloacelor de existenţă;

e)creanţele

fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume

stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului

asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor

fondurilor speciale;

f)creanţele

rezultând din împrumuturi acordate de stat;

g)creanţele

reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite

proprietăţii publice prin fapte ilicite;

h)creanţele

rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări

de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau

arenzi;

i)creanţele

reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

j)alte

creanţe.

(2)Dispoziţiile privind

subrogaţia legală rămân aplicabile în folosul celui care

achită oricare dintre creanţele prevăzute la alin. (1).

(3)În cazul creanţelor care au

aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel,

suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu

creanţa fiecăruia.