Art. 86: Mandatul general

Art. 55 - Reprezentarea convenţională (Codul de Procedură Civilă); Art. 82 - Mandatul ad-litem (Codul de Procedură Civilă); Art. 83 - Procura specială (Codul de Procedură Civilă); Art. 84 - Întinderea şi limitele mandatului (Codul de Procedură Civilă); Art. 85 - Actele ce pot fi făcute numai prin mandatar cu procură specială (Codul de Procedură Civilă); Art. 2009 - Noţiunea (Codul Civil); Art. 2013 - Întinderea mandatului (Codul Civil)

Articolul 86 din Codul de Procedură Civilă stabilește o regulă fundamentală privind întinderea mandatului general în materia reprezentării procesuale. Principial, mandatarul care deține o procură generală – prin care i s-a conferit puterea de a administra patrimoniul mandantului – nu este autorizat să reprezinte mandantul în judecată decât dacă acest drept i-a fost acordat în mod expres. Această prevedere subliniază importanța deosebită a actelor de dispoziție procesuală, care necesită o voință clară și explicită a mandantului. Cu toate acestea, textul instituie două excepții notabile de la această cerință a mandatului expres, situații în care dreptul de reprezentare în judecată se prezumă dat (prezumție relativă): 1) dacă mandantul nu are domiciliu sau reședință în România; 2) dacă procura generală este dată unui prepus. Aceste excepții sunt justificate de rațiuni practice și de acces la justiție, facilitând reprezentarea persoanelor absente din țară sau a celor care acționează prin intermediul colaboratorilor lor apropiați.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.