(1)După comunicarea încheierii

de încuviinţare a executării şi notarea în cartea funciară

a urmăririi silite, executorul judecătoresc, în vederea

identificării imobilului urmărit şi a preţuirii lui, va

încheia un proces-verbal de situaţie, care va cuprinde, pe lângă

menţiunile prevăzute la art. 839 alin. (1) lit. a)-c), e) şi m),

elemente privind descrierea imobilului urmărit, precum şi, dacă

este cazul, obligaţiile fiscale cu privire la imobil şi sumele

datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile

asociaţiei de proprietari. În cazul în care debitorul nu furnizează

aceste elemente în condiţiile art. 627, executorul judecătoresc va

face demersurile prevăzute la art. 660 spre a obţine înscrisurile

şi relaţiile care fac posibile identificarea imobilului urmărit

şi evaluarea sa. În invitaţia comunicată debitorului potrivit

art. 627, executorul judecătoresc, sub sancţiune de nulitate a

executării, va indica debitorului că, în lipsa unor relaţii,

însoţite de acte doveditoare, privind descrierea imobilului spre a face

posibilă evaluarea, se va recurge la demersurile prevăzute la art.

660. În toate cazurile, în vederea identificării imobilului, executorul

judecătoresc are dreptul să se deplaseze la locul situării

imobilului.

(2)În cazul în care imobilul supus

urmăririi nu este înscris în cartea funciară, executorul

judecătoresc va solicita biroului de cadastru şi publicitate

imobiliară, în numele debitorului, deschiderea cărţii funciare,

în baza unei documentaţii cadastrale întocmite de o persoană

autorizată şi a titlurilor de proprietate obţinute, când este

cazul, în condiţiile art. 660. Cheltuielile necesare vor fi avansate de

creditor şi vor fi imputate debitorului cu titlu de cheltuieli de

executare silită, în condiţiile art. 670.