(1)Creditorii care au ipotecă
înscrisă asupra unui imobil îl pot urmări în orice mâini ar trece
şi pot cere vânzarea lui pentru a se îndestula din preţul rezultat.
(2)Cu toate acestea, în cazul în
care se urmăreşte un imobil ipotecat care a fost ulterior
înstrăinat, dobânditorul, care nu este personal obligat pentru
creanţa ipotecară, poate să se opună vânzării
imobilului ipotecat, dacă au rămas alte imobile ipotecate în posesia
debitorului principal, şi să ceară instanţei de executare
urmărirea prealabilă a acestora din urmă, după regulile
prevăzute de
Codul civil
în materie de fideiusiune. Pe durata urmăririi
acestor bunuri, urmărirea imobilului aparţinând terţului dobânditor
este suspendată.
(3)Contestaţia prin care
terţul dobânditor se opune scoaterii la vânzare se va putea face, sub
sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la comunicarea
încheierii prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a începerii urmăririi
silite.
(4)Creditorul ipotecar nu poate cere
scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale debitorului
său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile
ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor
totale datorate.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 817 din Codul de Procedură Civilă reglementează în detaliu procedura de executare silită a imobilelor grevate de ipotecă, punând în aplicare principiul fundamental al dreptului de urmărire (droit de suite) specific garanțiilor reale. Astfel, alineatul (1) consacră dreptul creditorului ipotecar de a urmări bunul în orice mâini ar trece, indiferent de schimbarea proprietarului, pentru a se îndestula din prețul obținut prin vânzare silită. Acest drept asigură eficacitatea garanției reale împotriva înstrăinărilor ulterioare.
Alineatul (2) introduce un important beneficiu procesual pentru terțul dobânditor al imobilului ipotecat, care nu este personal obligat pentru creanța garantată. Acest beneficiu, denumit 'beneficiul de discuțiune' prin analogie cu regimul juridic al fideiusiunii, îi permite terțului să solicite instanței de executare urmărirea prealabilă a altor bunuri ipotecate rămase în patrimoniul debitorului principal, înainte ca executarea să continue asupra imobilului său. Pe durata acestei urmăriri prealabile, executarea silită asupra bunului terțului dobânditor este suspendată, conferind o protecție echilibrată intereselor acestuia, fără a aduce atingere dreptului creditorului.
Alineatul (3) stabilește o riguroasă normă procedurală, prevăzând un termen de decădere de 10 zile pentru formularea contestației de către terțul dobânditor împotriva scoaterii la vânzare, termen ce curge de la comunicarea încheierii de notare în cartea funciară a începerii urmăririi silite. Respectarea acestui termen este esențială pentru valorificarea dreptului la contestație și pentru stabilitatea raporturilor juridice.
În fine, alineatul (4) instituie o regulă de ordine publică în materia executării silite, stabilind că creditorul ipotecar nu poate cere vânzarea silită a bunurilor neipotecate ale debitorului decât în subsidiar, și anume, doar dacă urmărirea bunurilor imobile ipotecate nu a fost suficientă pentru acoperirea integrală a creanței. Această dispoziție subliniază caracterul special al executării ipotecare și protejează patrimoniul general al debitorului, asigurând proporționalitatea și necesitatea măsurilor de executare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.