Art. 817: Urmărirea imobilelor ipotecate

Art. 622 C.p.c. - Obiectul executării silite; Art. 711 C.p.c. - Contestația la executare; Art. 812 C.p.c. - Obiectul urmăririi silite imobiliare; Art. 2351 C.civ. - Dreptul de urmărire al creditorului ipotecar; Art. 2352 C.civ. - Terţul dobânditor al bunului ipotecat; Art. 2353 C.civ. - Beneficiul de discuţiune al terţului dobânditor; Art. 2282 C.civ. - Noţiunea de fideiusiune

Articolul 817 din Codul de Procedură Civilă reglementează în detaliu procedura de executare silită a imobilelor grevate de ipotecă, punând în aplicare principiul fundamental al dreptului de urmărire (droit de suite) specific garanțiilor reale. Astfel, alineatul (1) consacră dreptul creditorului ipotecar de a urmări bunul în orice mâini ar trece, indiferent de schimbarea proprietarului, pentru a se îndestula din prețul obținut prin vânzare silită. Acest drept asigură eficacitatea garanției reale împotriva înstrăinărilor ulterioare. Alineatul (2) introduce un important beneficiu procesual pentru terțul dobânditor al imobilului ipotecat, care nu este personal obligat pentru creanța garantată. Acest beneficiu, denumit 'beneficiul de discuțiune' prin analogie cu regimul juridic al fideiusiunii, îi permite terțului să solicite instanței de executare urmărirea prealabilă a altor bunuri ipotecate rămase în patrimoniul debitorului principal, înainte ca executarea să continue asupra imobilului său. Pe durata acestei urmăriri prealabile, executarea silită asupra bunului terțului dobânditor este suspendată, conferind o protecție echilibrată intereselor acestuia, fără a aduce atingere dreptului creditorului. Alineatul (3) stabilește o riguroasă normă procedurală, prevăzând un termen de decădere de 10 zile pentru formularea contestației de către terțul dobânditor împotriva scoaterii la vânzare, termen ce curge de la comunicarea încheierii de notare în cartea funciară a începerii urmăririi silite. Respectarea acestui termen este esențială pentru valorificarea dreptului la contestație și pentru stabilitatea raporturilor juridice. În fine, alineatul (4) instituie o regulă de ordine publică în materia executării silite, stabilind că creditorul ipotecar nu poate cere vânzarea silită a bunurilor neipotecate ale debitorului decât în subsidiar, și anume, doar dacă urmărirea bunurilor imobile ipotecate nu a fost suficientă pentru acoperirea integrală a creanței. Această dispoziție subliniază caracterul special al executării ipotecare și protejează patrimoniul general al debitorului, asigurând proporționalitatea și necesitatea măsurilor de executare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.