Art. 81: Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului

Art. 56 - Capacitatea procesuală de folosinţă; Art. 57 - Capacitatea procesuală de exerciţiu; Art. 58 - Reprezentarea sau asistarea procesuală a persoanelor fizice; Art. 80 - Reprezentarea convenţională; Art. 406 - Renunțarea la judecată; Art. 433 - Renunțarea la drept; Art. 434 - Achiesarea; Art. 438 - Tranzacția

Articolul 81 din Codul de Procedură Civilă reglementează limitele reprezentării procesuale în cazul actelor de dispoziție, instituind un regim de protecție a intereselor părții reprezentate. Alineatul (1) impune cerința unui mandat special sau a încuviințării prealabile a instanței/autorității competente pentru ca reprezentantul (convențional) să poată efectua acte procedurale de dispoziție, cum ar fi renunțarea la judecată sau la drept, achiesarea sau încheierea unei tranzacții. Această cerință subliniază caracterul grav al acestor acte, care implică stingerea unor drepturi sau a litigiului. Alineatul (2) introduce o normă specială de protecție pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă (minori, persoane sub tutelă specială, dispăruți). Astfel, chiar dacă reprezentanții acestora ar încheia acte de dispoziție, instanța este învestită cu puterea de a evalua dacă aceste acte sunt în interesul persoanei ocrotite. În cazul în care se constată că actele de dispoziție nu servesc interesului incapabilului, judecarea cauzei va continua, ignorând efectele acelor acte. Această prevedere reflectă principiul superior al protecției interesului superior al persoanei ocrotite, instanța acționând ca un garant al drepturilor fundamentale în fața unor potențiale prejudicii cauzate de acțiunile reprezentantului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.