(1)Părţile pot să

exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea

poate fi legală, convenţională sau judiciară.

(2)Persoanele fizice lipsite de

capacitate de exerciţiu vor sta în judecată prin reprezentant legal.

(3)Părţile pot să

stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu

excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în

faţa instanţei.

(4)Când legea prevede sau când

circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces

echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un

reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere

limitele şi durata reprezentării.

(5)Când dreptul de reprezentare izvorăşte din

lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea

reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.