(1)Dacă terţul poprit nu

îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea

popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma

urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor,

debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună

de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să

plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de

executare, în vederea validării popririi.

(2)În cazul când asupra

aceleiaşi sume datorate de terţul poprit există mai multe

popriri, care nu au fost executate de către acesta, validarea lor se va

putea judeca printr-o singură hotărâre.

(3)Instanţa îi va cita pe

creditorul urmăritor şi pe cei intervenienţi, dacă este

cazul, precum şi pe debitorul şi terţul poprit şi, la

termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea

oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este

admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare,

terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate

excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune

debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză

anterioară popririi.

(4)Dacă din probele

administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de

bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi,

prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească

creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar, în

caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi.

(5)Poprirea înfiinţată

asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie va putea fi

validată, dar hotărârea nu va putea fi executată decât după

ajungerea creanţei la termen sau, după caz, la data îndeplinirii

condiţiei.

(6)Dacă sumele sunt datorate

periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la

scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, în

acest ultim caz validarea producându-şi efectele numai la data când sumele

devin scadente. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pentru

sumele viitoare, instanţa va dispune menţinerea popririi până la

realizarea integrală a creanţei.

(7)Dacă poprirea a fost

înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau, la

data înfiinţării ei, în mâinile terţului poprit, instanţa

va hotărî vânzarea lor.

(8)Dacă poprirea a fost

înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale datorate

debitorului, dar care, la data validării, nu se mai aflau în posesia

terţului, acesta va fi obligat, prin hotărârea de validare, la plata

contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct de

către executorul judecătoresc.

(9)Terţul poprit care, cu

rea-credinţă, a refuzat să îşi îndeplinească

obligaţiile privind efectuarea popririi va putea fi amendat, prin

aceeaşi hotărâre de validare, cu o sumă cuprinsă între

2.000 lei şi 10.000 lei.