(1)Din momentul comunicării

adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt

indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la

indisponibilizare şi până la achitarea integrală a

obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada

suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va

face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea

diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.

(2)Când se popresc sume cu

scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor

ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor.

(3)Indisponibilizarea se întinde

şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, precum şi

asupra oricăror alte accesorii născute chiar după

înfiinţarea popririi.

(4)Prin efectul

indisponibilizării, plata sau cesiunea creanţei poprite nu va fi

opozabilă creditorului popritor. De asemenea, nu pot fi opuse creditorului

popritor actele de dispoziţie de orice fel făcute ulterior

înfiinţării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.

(5)Poprirea întrerupe

prescripţia nu numai cu privire la creanţa poprită, dar şi

în ceea ce priveşte creanţa pentru acoperirea căreia ea a fost

înfiinţată.

(6)Indisponibilizarea sumelor de

bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorul

consemnează, cu afectaţiune specială, toate sumele pentru

acoperirea cărora a fost înfiinţată poprirea, la dispoziţia

executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 721.

Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care

îl va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.

(7)În cazul sumelor urmăribile

reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută,

instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în

lei a sumelor în valută, fără consimţământul

titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională

a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora

potrivit dispoziţiilor art. 787.

(8)În cazul în care titlul

executoriu cuprinde o obligaţie de plată în valută,

instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în

valuta indicată în titlul executoriu a sumelor existente în conturile

debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care

se face executarea, fără a fi necesar consimţământul

titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională

a României pentru ziua respectivă.