Art. 777: Inadmisibilitatea desfiinţării vânzării. Excepţii

Art. 622 C. Proc. Civ. - Obiectul și felurile executării silite; Art. 646 C. Proc. Civ. - Obiectul contestației la executare; Art. 770 C. Proc. Civ. - Publicitatea vânzării; Art. 771 C. Proc. Civ. - Condițiile vânzării; Art. 772 C. Proc. Civ. - Locul și timpul vânzării; Art. 773 C. Proc. Civ. - Prețul de pornire și supraofertarea; Art. 774 C. Proc. Civ. - Desfășurarea licitației; Art. 775 C. Proc. Civ. - Declararea adjudecatarului; Art. 776 C. Proc. Civ. - Plata prețului și termenul; Art. 778 C. Proc. Civ. - Efectele adjudecării; Art. 780 C. Proc. Civ. - Nulitatea actelor de executare; Art. 1246 NCC - Noțiunea și cauzele nulității; Art. 1257 NCC - Dolul

Articolul 777 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul stabilității vânzărilor la licitație publică, efectuând o distincție esențială între situația terțului adjudecatar și cea a creditorului adjudecatar. Scopul principal al acestui text legal este de a asigura securitatea circuitului civil și finalitatea procedurii de executare silită, protejând încrederea publicului în actele de adjudecare. În cazul terțului adjudecatar, care acționează de bună-credință și a plătit prețul, cererea de desființare a vânzării este, de principiu, inadmisibilă. Această regulă strictă are rolul de a consolida dreptul de proprietate dobândit prin adjudecare și de a descuraja acțiunile abuzive sau tardive. Excepția de la această inadmisibilitate este extrem de restrânsă, fiind permisă doar dacă se dovedește existența unei fraude din partea terțului adjudecatar. Mai mult, o astfel de cerere nu poate fi formulată pe calea contestației la executare, ci exclusiv pe calea unei acțiuni principale, distincte, ceea ce subliniază caracterul excepțional și rigoarea condițiilor de atac a vânzării. Pe de altă parte, în situația în care adjudecatarul este chiar creditorul, stabilitatea vânzării este privită cu mai puțină rigoare. Aici, vânzarea poate fi desființată pe orice temei de nulitate prevăzut de dreptul comun (dreptul civil), incluzând vicii de formă, de fond sau vicii de consimțământ. Această diferențiere se justifică prin faptul că creditorul are acces la întreaga documentație a dosarului de executare și se presupune că are o cunoaștere aprofundată a viciilor potențiale, nebeneficiind de aceeași protecție acordată terțului de bună-credință. Astfel, norma contribuie la echilibrul între principiul stabilității actelor de executare și cel al legalității acestora.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.