(1)Dacă din orice cauză vânzarea se amână, încunoştinţarea celor interesaţi şi formalităţile de publicitate se vor îndeplini şi pentru noul termen, care nu va putea fi mai scurt de o săptămână şi nici mai lung de două săptămâni.
(2)Dacă vânzarea nu se poate termina în aceeaşi zi, ea va continua în ziua următoare, iar executorul judecătoresc va aduce verbal la cunoştinţa celor prezenţi, în afară de cazul în care ambele părţi sunt de acord cu amânarea licitaţiei. În acest din urmă caz, costul formalităţilor de publicitate va fi suportat în mod egal de ambele părţi, dispoziţiile art. 762 alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 764 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale privind menținerea principiului publicității în cadrul vânzărilor silite, atunci când acestea nu se desfășoară conform planificării inițiale. Alineatul (1) abordează situația amânării vânzării silite, indiferent de cauză. Imperativul legal impune refacerea integrală a formalităților de încunoștințare a persoanelor interesate și a celor de publicitate pentru noul termen al vânzării. Această prevedere subliniază importanța asigurării unei informări complete și continue a potențialilor participanți la licitație, garantând concurența și realizarea unui preț just. De asemenea, se stabilesc limite temporale stricte pentru noul termen, între o săptămână și două săptămâni, prevenind tergiversări excesive sau, dimpotrivă, termene prea scurte care ar împiedica o pregătire adecvată.
Alineatul (2) vizează continuarea vânzării silite atunci când aceasta nu poate fi finalizată în aceeași zi. Executorul judecătoresc are obligația de a aduce la cunoștința verbală a celor prezenți decizia de continuare în ziua următoare, asigurând transparența imediată a procedurii. O excepție notabilă este prevăzută în cazul în care ambele părți (creditorul și debitorul, implicit) sunt de acord cu o amânare completă a licitației. În această situație, art. 764 alin. (2) introduce o soluție echitabilă privind suportarea costurilor formalităților de publicitate, acestea revenind în mod egal ambelor părți, în aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 762 alin. (4) - care se referă, cel mai probabil, la modul de imputare a cheltuielilor de publicitate. Această normă reflectă echilibrul între eficiența executării și protejarea intereselor părților, inclusiv prin posibilitatea de a conveni asupra unor aspecte procedurale, cu respectarea principiilor fundamentale ale executării silite.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată