Art. 752: Continuarea urmăririi

Art. 712 - Contestația la executare; Art. 713 - Obiectul contestației; Art. 714 - Termenul de contestație; Art. 715 - Soluționarea contestației; Art. 716 - Suspendarea executării; Art. 751 - Cesiunea creanței; Art. 627 - Bunuri urmăribile; Art. 629 - Bunuri neurmăribile; Art. 732 - Constatarea sechestrului; Art. 733 - Efectele sechestrului; Art. 755 - Vânzarea bunurilor mobile sechestrate; Art. 292 - Proba cu martori; Art. 293 - Admisibilitatea probei cu martori; Art. 308 - Forța probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 311 - Data certă a înscrisurilor; Art. 350 - Convenția matrimonială; Art. 339 - Regimul comunității legale; Art. 340 - Bunurile proprii

Articolul 752 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul continuității executării silite, stabilind că, de regulă, debitorul sau o altă persoană interesată nu poate împiedica vânzarea bunurilor sechestrate, singura cale de contestare fiind contestația la executare, conform Art. 712 și următoarele. Această prevedere subliniază caracterul ferm și ireversibil al procesului de valorificare a bunurilor odată ce sechestrul a fost instituit, cu excepția situației specifice de la Art. 751 (cesiunea creanței). Paragraful al doilea impune restricții severe în privința probațiunii dreptului de proprietate pentru terții care contestă executarea și revendică bunuri mobile sechestrate aflate în posesia debitorului. Astfel, proba cu martori este, în principiu, inadmisibilă, cu excepția cazurilor în care profesia sau comerțul contestatorului ori debitorului o justifică. Această rigoare probatorie are ca scop prevenirea obstrucționării nejustificate a executării. Paragraful al treilea introduce o reglementare și mai strictă pentru soțul contestator care locuiește cu debitorul și nu are o profesie sau întreprindere. În această situație, dovada proprietății bunurilor mobile sechestrate se poate face doar prin convenție matrimonială sau înscrisuri cu dată certă, care să ateste dobândirea anterior căsătoriei, prin donație, moștenire sau prin achiziție din bunuri proprii. Această dispoziție vizează combaterea simulării de proprietate între soți pentru a sustrage bunuri de la executare. Excepția finală din acest paragraf, referitoare la bunurile care prin aparența sau destinația lor aparțin în mod vădit soțului debitorului, temperează însă rigorile, recunoscând realitățile vieții de familie.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.