(1)Dacă în termen de o zi de la

comunicarea somaţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a

executării debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul

judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile

ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea

sunt deţinute de un terţ.

(2)În cazul în care există pericol evident de

sustragere a bunurilor de la urmărire, la solicitarea creditorului

făcută în cuprinsul cererii de executare, instanţa, prin

încheierea de încuviinţare a executării, va dispune sechestrarea

bunurilor urmăribile odată cu comunicarea somaţiei către

debitor. În acest caz, se va face menţiunea corespunzătoare în chiar

încheierea de încuviinţare a executării.

(3)Pentru bunurile sechestrate

asigurător nu este necesară o nouă sechestrare, executorul

judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile

respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă

nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte

bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt

suficiente pentru realizarea creanţei.

(4)Bunurile mobile aflate în locul

care constituie domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul

social sau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba

contrară, că aparţin acestuia din urmă. În cazul în care se

afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile

acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va

sechestra bunurile, însă va face menţiune în procesul-verbal de

sechestru despre drepturile pretinse.