(1)

Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul

asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic

debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de

existenţă ale acestuia pot fi urmărite:

a)până

la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de

obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;

b)până

la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

(2)Dacă sunt mai multe

urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate

depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent

de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.

(3)Veniturile din muncă sau

orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate

asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în

care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi

urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte

jumătate din acest cuantum.

(4)Ajutoarele pentru incapacitate

temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor

în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza

oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor,

potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de

obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea

daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale,

dacă legea nu dispune altfel.

(5)Urmărirea drepturilor

prevăzute la alin. (4) se va putea face în limita a jumătate din

cuantumul acestora.

(6)Sumele reţinute potrivit

prevederilor alin. (1)-(4) se eliberează sau se distribuie potrivit art.

864 şi următoarele.

(7)Alocaţiile de stat şi

indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului

bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de

studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea

indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii,

nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.