Art. 718: Căi de atac

Art. 712 - Contestația la executare (generalități); Art. 713 - Obiectul contestației la executare; Art. 715 - Soluționarea contestației la executare; Art. 632 - Titlurile executorii; Art. 633 - Hotărârile executorii; Art. 457 - Obiectul și limitele apelului; Art. 483 - Obiectul și limitele recursului; Art. 666 - Regula generală privind executarea silită

Articolul 718 din Codul de Procedură Civilă stabilește regimul juridic al căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare, impunând o abordare restrictivă față de dreptul comun, în scopul celerității. Regula generală este că hotărârea care soluționează o contestație la executare poate fi atacată *numai cu apel*. Această limitare subliniază caracterul urgent al procedurilor de executare silită. Există însă două excepții semnificative, vizând hotărârile întemeiate pe Art. 712 alin. (4) și Art. 715 alin. (4), care sunt supuse căilor de atac de drept comun (apel și, eventual, recurs, în funcție de valoare sau obiect). Aceste excepții se aplică unor contestații cu un obiect mai amplu, referitoare la legalitatea întregii executări sau la aspecte de fond ale acesteia. Un regim distinct este prevăzut pentru hotărârile prin care se soluționează contestațiile privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Dacă titlul este o hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea asupra contestației urmează aceleași căi de atac ca și hotărârea executată. În schimb, dacă titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească (ex: înscris autentic), hotărârea de lămurire poate fi atacată *doar cu apel*. Această diferențiere subliniază importanța naturii titlului executoriu în determinarea regimului procedural aplicabil căilor de atac.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.