(1)

Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare

la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile

de la data când:

1.contestatorul a luat

cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;

2.cel interesat a primit

comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea

popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri

periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la

data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către

terţul poprit;

3.debitorul care contestă

executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a

executării sau somaţia ori de la data când a luat

cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a

primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici

somaţia sau executarea se face fără somaţie.

(2)Contestaţia împotriva

încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu

sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la

comunicare.

(3)Contestaţia privind

lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului

executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie

a dreptului de a obţine executarea silită.

(4)Dacă prin lege nu se prevede

altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde

că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului

urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar

nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data

predării silite a bunului.

(5)Neintroducerea contestaţiei

în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al

treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în

condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de

către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor

urmărite.