(1)

Cursul prescripţiei se întrerupe:

1.pe data îndeplinirii de

către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul

acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în

titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

2.pe data depunerii cererii de

executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată

unui organ de executare necompetent;

3.pe data depunerii cererii de

intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi

creditori;

4.pe data îndeplinirii în cursul

executării silite a unui act de executare;

5.pe data depunerii cererii de

reluare a executării;

6.în alte cazuri prevăzute

de lege.

(2)După întrerupere, începe

să curgă un nou termen de prescripţie.

(3)Prescripţia nu este

întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă,

anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a

renunţat la ea.