Art. 698: Constatarea perimării. Efecte

Art. 406 - Noțiunea perimării (Codul de Procedură Civilă); Art. 407 - Termenul de perimare (Codul de Procedură Civilă); Art. 622 - Titlul executoriu (Codul de Procedură Civilă); Art. 651 - Instanța de executare (Codul de Procedură Civilă); Art. 666 - Sesizarea instanței de executare (Codul de Procedură Civilă); Art. 699 - Repunerea în termen (Codul de Procedură Civilă); Art. 700 - Decăderea din dreptul de a cere executarea silită (Codul de Procedură Civilă); Art. 705 - Prescripția dreptului de a cere executarea silită (Codul de Procedură Civilă)

Articolul 698 din Codul de Procedură Civilă reglementează procedura de constatare și efectele perimării executării silite, o sancțiune procedurală menită să asigure celeritatea procesului execuțional și să sancționeze pasivitatea creditorului. Perimarea nu operează de drept, ci trebuie constatată de instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a oricărei părți interesate, printr-o încheiere dată după citarea părților în termen scurt, respectând astfel principiul contradictorialității. Această sancțiune are consecințe severe, conducând la desființarea retroactivă a tuturor actelor de executare silită efectuate până la momentul perimării, cu o excepție fundamentală: sunt menținute actele care au condus la realizarea parțială a creanței din titlul executoriu și a accesoriilor. Această excepție subliniază protecția drepturilor creditorului pentru sumele deja încasate și previne o îmbogățire fără justă cauză a debitorului, asigurând stabilitatea circuitului civil. Deosebită de prescripția dreptului de a cere executarea silită (art. 705 C.proc.civ.) sau de decăderea din acest drept (art. 700 C.proc.civ.), perimarea vizează inactivitatea în cursul executării deja începute.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.