(1)Dacă debitorul moare înainte

de începerea executării silite şi se constată că nu

există niciun moştenitor acceptant şi nici nu este numit un

curator al succesiunii, la cererea creditorului ori a executorului judecătoresc,

instanţa de executare va numi de îndată un curator special, până

când va fi numit, în condiţiile legii, curatorul succesiunii,

dispoziţiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător.

(2)În cazul în care moştenirea

a fost acceptată şi există numai moştenitori majori,

executarea silită va fi pornită împotriva tuturor, în afară de

cazul în care numai unii dintre aceştia sunt chemaţi, de lege ori

potrivit voinţei defunctului, să răspundă pentru anumite

datorii ale defunctului. Dacă executarea silită este pornită

contra tuturor moştenitorilor, aceştia vor fi citaţi, printr-o

înştiinţare colectivă, făcută la locul deschiderii

moştenirii, pe numele acesteia, cu excepţia cazului în care au ales,

cu ocazia dezbaterii succesorale ori chiar ulterior, un alt domiciliu în

vederea citării sau un reprezentant al acestora, după caz.

(3)Dacă între moştenitori sunt şi minori sau

persoane care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă

specială, executarea silită nu va putea fi pornită decât

după numirea reprezentanţilor sau a ocrotitorilor legali. Dacă

însă după o lună de la moartea debitorului sau de la instituirea

consilierii judiciare sau tutelei speciale nu a fost numit reprezentantul sau

ocrotitorul legal, creditorul sau executorul judecătoresc va putea cere

instanţei de executare numirea unui curator special, până la numirea

lui dispoziţiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător.