(1)

Debitorul care beneficiază de un termen de plată va fi

decăzut, la cererea creditorului, din beneficiul acestui termen,

dacă:

1.debitorul se sustrage de la

îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii în scopul

realizării executării silite;

2.debitorul risipeşte

averea sa;

3.debitorul este în stare de

insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau, dacă prin fapta sa,

săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a

micşorat garanţiile date creditorului său ori nu le-a dat pe

cele promise sau, după caz, încuviinţate;

4.alţi creditori fac

executări asupra averii lui.

(2)În cazurile prevăzute la

alin. (1), instanţa de executare va hotărî de urgenţă, în

camera de consiliu, cu citarea părţilor, în termen scurt. În

situaţia în care debitorul nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut, va

fi citat la ultimul său domiciliu ori sediu.

(3)Dispoziţiile alin. (1) nu se

aplică atunci când debitor este statul sau o unitate

administrativ-teritorială.