(1)Partea care solicită

îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează

executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile

necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din

oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

(2)

Cheltuielile

ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului

urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la

executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin

lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte

cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după

înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării

obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut

plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat

potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul

acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile

pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul

executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului

creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.

*) Prin Decizia nr.

6/2022

Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi,

în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 39

alin. (1) din Legea nr.

188/2000

privind executorii judecătoreşti,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a

celor ale Ordinului ministrului justiţiei nr.

2.550/C/2006

privind

aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de

executorii judecătoreşti, cu modificările ulterioare, şi a

dispoziţiilor art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

stabileşte că:

Onorariile maximale ale executorului

judecătoresc, astfel cum sunt stabilite de art. 39 alin. (1) din Legea nr.

188/2000

şi de Ordinul ministrului justiţiei nr.

2.550/C/2006

, nu includ

şi taxa pe valoarea adăugată prevăzută de art. 265 din

Codul fiscal

(fostul art. 125 din

Codul fiscal din 2003

), aferentă serviciilor prestate de acesta în cadrul

procedurii de executare silită.

(3)

Sunt cheltuieli de executare:

1.taxele de timbru necesare

declanşării executării silite;

2.onorariul executorului

judecătoresc, stabilit potrivit legii;

3.onorariul avocatului în faza

de executare silită;

4.onorariul expertului, al

traducătorului şi al interpretului;

5.cheltuielile efectuate cu

ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu

efectuarea altor acte de executare silită;

6.cheltuielile de transport;

7.alte cheltuieli prevăzute

de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

(4)Sumele datorate ce urmează

să fie plătite se stabilesc de către executorul

judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea

interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de

instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate

de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de

aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod

corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor

cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei

cauţiuni.

(5)În cazul în care sumele stabilite

potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor

urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia

onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor,

care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a

acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie.

(6)Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(5),

încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru

executorul judecătoresc.