Art. 67: Judecarea cererii de intervenţie accesorie

Art. 61 - Felurile intervenției voluntare; Art. 62 - Intervenția principală; Art. 63 - Intervenția accesorie; Art. 64 - Condițiile de admisibilitate a intervenției accesorii; Art. 65 - Competența de soluționare a cererii de intervenție; Art. 66 - Termenul de depunere a cererii de intervenție; Art. 68 - Chemarea în judecată a altei persoane (Intervenția forțată); Art. 222 - Renunțarea la judecată; Art. 450 - Renunțarea la judecarea căii de atac; Art. 457 - Noțiunea și principiile căilor de atac

Articolul 67 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte fundamentale privind judecarea intervenției accesorii, accentuând caracterul său de acțiune procedurală dependentă de cererea principală. Primul alineat statuează principiul indivizibilității judecății, impunând instanței obligația de a soluționa cererea de intervenție accesorie odată cu fondul cauzei principale, evitând disjungerea și asigurând coerența și unitatea soluției. Această prevedere subliniază natura strict accesorie a intervenției și necesitatea unei abordări unitare a litigiului. Alineatul al doilea limitează sfera actelor procedurale pe care le poate săvârși intervenientul accesoriu, permițându-i doar acele acte care nu contravin interesului părții în favoarea căreia a intervenit. Acest aspect reafirmă rolul de adjuvant procesual al intervenientului, care nu acționează în nume propriu împotriva ambelor părți, ci sprijină o poziție procesuală existentă. Alineatul al treilea condiționează renunțarea la judecarea cererii de intervenție accesorie (după admiterea în principiu) de acordul părții susținute, consolidând dependența intervenientului față de voința părții pe care o sprijină. În fine, alineatul al patrulea prevede că orice cale de atac exercitată de intervenientul accesoriu devine "neavenită" în cazul în care partea principală nu a exercitat calea de atac, a renunțat la ea, sau aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond. Această dispoziție este crucială, ilustrând în mod elocvent caracterul accesoriu al intervenției și prevenind prelungirea nejustificată a litigiului prin acțiunea exclusivă a intervenientului, atunci când interesul principal a încetat sau nu a fost susținut pe calea de atac.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.