(1)Executarea silită nu se

poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi

exigibilă.

(2)Creanţa este certă când

existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul

executoriu.

(3)Creanţa este lichidă

atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine

elementele care permit stabilirea lui.

(4)Creanţa este exigibilă

dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau

acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

(5)Creanţele cu termen şi

cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot

participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din

urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului.