(1)Intervenţia principală

se judecă odată cu cererea principală.

(2)Când judecarea cererii principale

ar fi întârziată prin cererea de intervenţie, instanţa poate

dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de

cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte,

însuşi dreptul dedus judecăţii. În caz de disjungere,

instanţa rămâne în toate cazurile competentă să

soluţioneze cererea de intervenţie.

(3)Nu se va dispune disjungerea nici

atunci când judecarea cererii de intervenţie ar fi întârziată de

cererea principală.

(4)Intervenţia principală

va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins prin

unul dintre modurile prevăzute de lege.