(1)

Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de

către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de

apel, după cum urmează:

a)în

cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a

fructelor prinse de rădăcini şi al executării silite

directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia

curţii de apel unde se află imobilul;

b)în

cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării

silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia

curţii de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul

debitorului, sau din circumscripţia curţii de apel unde se află

bunurile; în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se

află în străinătate, este competent oricare executor

judecătoresc;

c)în

cazul executării silite a obligaţiilor de a face şi a

obligaţiilor de a nu face, executorul judecătoresc din

circumscripţia curţii de apel unde urmează să se facă

executarea.

(2)Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile,

se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, oricare

dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe

lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea,

inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte

curţi de apel.

(3)Executorul judecătoresc

rămâne competent să continue executarea silită chiar dacă

după începerea executării debitorul şi-a schimbat domiciliul

sau, după caz, sediul.

(4)În cazul în care executorul

judecătoresc iniţial învestit de creditor constată că nu

sunt bunuri şi venituri urmăribile în raza competenţei sale

teritoriale, creditorul poate cere instanţei de executare continuarea

executării silite printr-un alt executor judecătoresc,

dispoziţiile art. 653 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.

(5)Nerespectarea dispoziţiilor

prezentului articol atrage nulitatea necondiţionată a actelor de

procedură efectuate.