Art. 65: Situaţia intervenientului

Art. 61 - Formele intervenției; Art. 62 - Intervenția voluntară principală; Art. 63 - Intervenția voluntară accesorie; Art. 64 - Cererea de intervenție și conținutul acesteia; Art. 66 - Efectele neintroducerii intervenientului principal în cauză; Art. 205 - Întâmpinarea; Art. 237 - Administrarea probelor

Articolul 65 din Codul de Procedură Civilă reglementează statutul procesual al intervenientului odată ce cererea sa a fost admisă în principiu. Punctul esențial este că intervenientul dobândește calitatea de parte în proces numai după această admitere, moment din care se bucură de toate drepturile și obligațiile procedurale inerente calității de parte. Se aplică principiul preluării procedurii în starea în care se află, ceea ce înseamnă că intervenientul nu poate relua actele de procedură anterior îndeplinite, ci trebuie să se adapteze stadiului actual al cauzei. Cu toate acestea, legiuitorul introduce o excepție importantă în privința probelor, permițând intervenientului să solicite administrarea de noi probe fie prin cererea de intervenție, fie cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii acesteia. Această prevedere asigură intervenientului posibilitatea de a-și susține pretențiile sau apărarea. De asemenea, toate actele de procedură ulterioare admiterii intervenției vor fi comunicate și îndeplinite și în raport cu intervenientul. Un aspect particular este reglementat pentru intervenția principală, caz în care, după admiterea în principiu, instanța va acorda un termen pentru depunerea întâmpinării, act procedural specific fazei scrise a procesului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.