Art. 64: Procedura de judecată. Căi de atac

Art. 61 - Intervenția voluntară principală (NCPC); Art. 62 - Intervenția voluntară accesorie (NCPC); Art. 63 - Condițiile de admisibilitate a intervenției voluntare (NCPC); Art. 65 - Chemarea în judecată a altor persoane (NCPC); Art. 165 - Comunicarea actelor de procedură (NCPC); Art. 424 - Felurile încheierilor și căile de atac împotriva lor (NCPC); Art. 480 - Soluțiile instanței de apel (NCPC); Art. 496 - Soluțiile instanței de recurs (NCPC); Art. 200 - Verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată (NCPC)

Articolul 64 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale ale procedurii de judecată a cererilor de intervenție, punând accent pe faza de verificare a admisibilității în principiu. După comunicarea cererii și a înscrisurilor către părțile principale, instanța are obligația de a se pronunța, printr-o încheiere motivată, asupra admisibilității în principiu a intervenției. Această încheiere are natura unei încheieri premergătoare sau interlocutorii și, conform alin. (3), nu poate fi atacată separat, ci numai odată cu fondul cauzei. Această regulă urmărește celeritatea procesului și evitarea fragmentării judecății, asigurând o soluționare unitară a litigiului. Un aspect deosebit de important este cel prevăzut de alin. (4), care tratează situația în care o încheiere de respingere a cererii de intervenție ca inadmisibilă este ulterior desființată în calea de atac. În acest caz, legiuitorul prevede o sancțiune procedurală severă: hotărârea de fond este desființată de drept, iar cauza se rejudecă de instanța competentă de la momentul la care ar fi trebuit discutată admisibilitatea în principiu a intervenției. Această soluție procedurală subliniază importanța majoră a corectei constituiri a cadrului procesual și asigură dreptul la apărare al intervenientului, evitând situațiile în care o hotărâre pe fond ar fi pronunțată fără participarea unei părți legitime.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.