Art. 639: Înscrisurile autentice notariale
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Actul autentificat de notarul
public care constată o creanţă certă, lichidă şi
exigibilă constituie titlu executoriu. În lipsa originalului, titlul
executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe
exemplarul din arhiva notarului public.
(2)În cazul anulării de
către instanţa de judecată a înscrisului autentificat de notarul
public, răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată
numai pentru încălcarea de către acesta cu vinovăţie a
obligaţiilor sale profesionale, urmate de cauzarea unui prejudiciu,
stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 632 Cod de Procedură Civilă - Titlurile executorii; Art. 638 Cod de Procedură Civilă - Titlurile executorii care nu sunt hotărâri judecătorești; Art. 663 Cod de Procedură Civilă - Condițiile generale ale executării silite; Art. 1171 Cod Civil - Noțiunea de înscris autentic; Art. 1172 Cod Civil - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 1357 Cod Civil - Condițiile generale ale răspunderii civile delictuale; Art. 52 Legea nr. 36/1995 (Legea notarilor publici și a activității notariale) - Răspunderea notarului public
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 639 din Codul de Procedură Civilă este fundamental pentru eficacitatea actelor notariale în circuitul juridic, conferindu-le direct calitatea de titlu executoriu. Alineatul (1) consacră principiul potrivit căruia actul autentificat de notarul public, care constată o creanță îndeplinind cumulativ condițiile de certitudine (existența sa e neîndoielnică), lichiditate (cuantumul este determinat sau determinabil) și exigibilitate (termenul de plată a expirat sau condiția suspensivă s-a împlinit), reprezintă un titlu executoriu prin el însuși. Această dispoziție simplifică și accelerează procesul de recuperare a datoriilor, evitând necesitatea obținerii prealabile a unei hotărâri judecătorești. Se subliniază, de asemenea, valoarea probatorie și executoriu a duplicatului sau a copiei legalizate a actului original. Alineatul (2) reglementează cu strictețe condițiile în care poate fi angajată răspunderea civilă a notarului public în cazul anulării actului de către instanța de judecată. Răspunderea notarului nu este una obiectivă, ci este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe: încălcarea cu vinovăție a obligațiilor profesionale, existența unui prejudiciu și, esențial, stabilirea tuturor acestor aspecte printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Această prevedere protejează stabilitatea actelor notariale și impune o analiză riguroasă a conduitei notarului înainte de a-i putea fi imputată o răspundere, reflectând natura de autoritate publică a profesiei notariale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol