Art. 634: Hotărârile definitive

Art. 457 - Hotărârile instanțelor; Art. 630 - Obiectul executării silite; Art. 633 - Hotărârile executorii; Art. 635 - Puterea de lucru judecat; Art. 636 - Hotărârile irevocabile (referință istorică/terminologică); Art. 466 - Obiectul și termenul apelului; Art. 483 - Obiectul și termenul recursului; Art. 509 - Motivele contestației în anulare; Art. 522 - Motivele de revizuire; Art. 598 - Termenele de exercitare a căilor de atac

Articolul 634 din Codul de Procedură Civilă definește exhaustiv cazurile în care o hotărâre judecătorească devine definitivă, marcând momentul în care aceasta dobândește stabilitate și, în principiu, autoritate de lucru judecat. Definitivarea unei hotărâri este o condiție esențială pentru declanșarea anumitor efecte juridice, precum forța executorie în anumite situații. Articolul detaliază șase ipoteze distincte prin care o hotărâre atinge acest statut, incluzând hotărârile care nu sunt supuse căilor de atac ordinare (apel și recurs), cele pentru care termenele de exercitare a acestor căi de atac au expirat fără a fi utilizate, sau cele pronunțate în căi de atac extraordinare precum recursul, chiar și atunci când soluționează fondul cauzei. Alin. (2) clarifică momentul exact al definitivării: la expirarea termenului de atac sau la data pronunțării, în funcție de specificul hotărârii. Distincția dintre hotărârile definitive și hotărârile executorii este fundamentală, o hotărâre definitivă fiind adesea și executorie, dar nu invers. Definitivarea nu exclude posibilitatea exercitării unor căi extraordinare de atac (contestația în anulare sau revizuirea), care pot duce la desființarea hotărârii definitive sub anumite condiții stricte prevăzute de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.