(1)În tot cursul executării,

executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ,

stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea

integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul

executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor

părţilor şi ale altor persoane interesate.

(2)Dacă socoteşte că

este în interesul executării, executorul judecătoresc îi va cere

debitorului, în condiţiile legii, lămuriri în scris în

legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în

proprietate comună pe cote-părţi sau în

devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu

arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l

determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i

consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării

silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul

estimativ al cheltuielilor de executare.

(3)Refuzul nejustificat al

debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum

şi darea cu rea-credinţă de informaţii incomplete atrag

răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea

sancţiunii prevăzute la art. 188 alin. (2).