Art. 62: Intervenţia principală

Art. 56 - Calitatea de parte; Art. 59 - Noţiunea de intervenţie forţată; Art. 61 - Felurile intervenţiei; Art. 63 - Intervenţia accesorie; Art. 68 - Dispoziţii comune; Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată; Art. 200 - Verificarea şi regularizarea cererii; Art. 394 - Dezbaterile; Art. 470 - Cuprinsul cererii de apel; Art. 478 - Limitele efectului devolutiv al apelului; Art. 480 - Cereri noi în apel

Articolul 62 din Codul de Procedură Civilă reglementează intervenția principală, o formă de participare voluntară a terților în proces, prin care un terț pretinde un drept propriu împotriva ambelor părți originare (reclamant și pârât), drept ce este în legătură cu obiectul sau cauza cererii principale. Această intervenție are caracterul unei cereri de chemare în judecată autonome, motiv pentru care alin. (1) impune respectarea formei prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art. 194 CPC). Sub aspectul momentului procesual, regula generală stabilită la alin. (2) este că intervenția principală poate fi formulată numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. Această limitare temporală urmărește celeritatea procesului și împiedicarea tergiversării. Alin. (3) introduce o excepție importantă: cu acordul expres al părților inițiale, intervenția principală poate fi admisă și în faza de apel. Această posibilitate, deși derogă de la principiul novitatis în apel, este justificată de economia procesuală și de necesitatea soluționării unitare a litigiului, sub condiția esențială a consimțământului tuturor părților implicate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.