(1)Arbitrajul instituţionalizat este acea formă

de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi

funcţionează în mod permanent pe lângă o organizaţie sau

instituţie internă ori internaţională sau ca organizaţie

neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în

condiţiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul

tuturor litigiilor supuse ei spre soluţionare potrivit unei convenţii

arbitrale. Activitatea arbitrajului instituţionalizat nu are caracter

economic şi nu urmăreşte obţinerea de profit.

(2)În reglementarea şi

desfăşurarea activităţii jurisdicţionale, arbitrajul

instituţionalizat este autonom în raport cu instituţia care l-a

înfiinţat. Aceasta va stabili măsurile necesare pentru garantarea

autonomiei.