Art. 614: Executarea de bunăvoie

Art. 611 - Efectele hotărârii arbitrale; Art. 612 - Învestirea cu formulă executorie; Art. 613 - Acțiunea în anulare; Art. 615 - Executarea silită a hotărârii arbitrale; Art. 617 - Suspendarea executării hotărârii arbitrale; Art. 622 - Obiectul executării silite (din dispozițiile generale); Art. 623 - Titlul executoriu (din dispozițiile generale)

Articolul 614 din Codul de Procedură Civilă reglementează executarea benevolă a hotărârilor arbitrale, reflectând principiul forței obligatorii a acestora, decurgând din acordul de arbitraj al părților. Odată pronunțată, hotărârea arbitrală devine obligatorie pentru partea împotriva căreia s-a decis, impunându-i îndeplinirea voluntară a obligațiilor stabilite. Această executare trebuie să aibă loc fie imediat, fie în termenul specificat în cuprinsul hotărârii arbitrale. Executarea de bunăvoie reprezintă modalitatea principală și preferată de punere în aplicare a hotărârii, evitând recurgerea la procedura de executare silită. În lipsa acestei executări benevole, hotărârea arbitrală, învestită cu formulă executorie conform Art. 612 NCPC, va putea constitui titlu executoriu și va fi supusă regulilor executării silite prevăzute de Codul de Procedură Civilă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.