Art. 609: Renunţarea la acţiunea în anulare

Art. 541 - Domeniul de aplicare (al arbitrajului); Art. 565 - Hotărârea arbitrală; Art. 591 - Efectele hotărârii arbitrale; Art. 608 - Motivele acțiunii în anulare; Art. 610 - Efectul admiterii acțiunii în anulare; Art. 611 - Efectul respingerii acțiunii în anulare

Articolul 609 din Codul de Procedură Civilă reglementează un aspect esențial al sistemului de arbitraj, anume posibilitatea și limitele renunțării la acțiunea în anulare a hotărârilor arbitrale. Alineatul (1) stabilește o interdicție absolută: părțile nu pot renunța la dreptul de a exercita acțiunea în anulare prin intermediul convenției arbitrale. Această dispoziție are un caracter imperativ, derivând din considerente de ordine publică și vizează asigurarea unui minim control judiciar asupra hotărârilor arbitrale, prevenind abuzurile și garantând conformitatea acestora cu normele fundamentale de drept. Prin urmare, orice clauză inclusă în convenția arbitrală care ar stipula o astfel de renunțare este nulă de drept. Alineatul (2) introduce o excepție importantă, permițând renunțarea la acest drept, dar numai după pronunțarea hotărârii arbitrale. La acest moment, părțile cunosc conținutul și eventualele vicii ale hotărârii, iar renunțarea este considerată o manifestare de voință liberă și conștientă, neafectând principiile de ordine publică ce fundamentează acțiunea în anulare. Această renunțare ulterioară poate interveni, de exemplu, în contextul unei înțelegeri amiabile sau pentru a conferi rapiditate executării hotărârii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.