(1)

Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin

acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:

a)litigiul

nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b)tribunalul

arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o

convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori

inoperante;

c)tribunalul

arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

d)partea

a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de

citare nu a fost legal îndeplinită;

e)hotărârea

a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului

prevăzut la art. 567, deşi cel puţin una dintre părţi

a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar

părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii,

potrivit art. 568 alin. (1) şi (2);

f)tribunalul

arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat

mai mult decât s-a cerut;

g)hotărârea

arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data

şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri;

h)hotărârea

arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori

dispoziţii imperative ale legii;

i)dacă,

după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea

Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în

acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa

ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a

făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul

atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de

prevederile menţionate în sesizare.

(2)Nu mai pot fi invocate ca motive

pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care nu au

fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate

pe calea prevăzută la art. 604.

(3)Pentru dovedirea motivelor de

anulare nu pot fi aduse ca probe noi decât înscrisuri.