(1)Orice excepţie privind
existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea
tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi
desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată
la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub
sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu
s-a stabilit un termen mai scurt.
(2)Orice cereri şi orice
înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de
judecată la care părţile au fost legal citate. Dispoziţiile
art. 587 se aplică în mod corespunzător.
(3)Neregularitatea actelor de
procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel
interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel
termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat
după producerea neregularităţii şi înainte de a se pune
concluzii în fond.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 592 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale privind momentul invocării excepțiilor, depunerii cererilor și înscrisurilor, precum și sancțiunea decăderii și acoperirea neregularităților în cadrul procedurii arbitrale.
Paragraful (1) instituie un principiu de concentrare a excepțiilor referitoare la convenția arbitrală, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și viciile de procedură. Aceste excepții trebuie ridicate, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, reflectând necesitatea celerității și stabilității în arbitraj.
Paragraful (2) generalizează termenul de depunere a cererilor și înscrisurilor, stabilind ca limită maximă primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. Această prevedere subliniază importanța diligentării procesului și a pregătirii cauzei de către părți, evitând prelungiri nejustificate. Trimiterea la Art. 587 accentuează rolul președintelui completului arbitral în gestionarea eficientă a procedurii.
Paragraful (3) vizează un principiu fundamental al dreptului procesual civil: acoperirea neregularităților actelor de procedură. Conform acestuia, o neregularitate este sanată (acoperită) dacă partea interesată nu o invocă la termenul la care s-a produs ori, în cazul absenței, la primul termen la care a fost prezentă sau legal citată după producerea neregularității, dar *întotdeauna înainte* de a pune concluzii în fond. Această regulă previne invocarea abuzivă a neregularităților și contribuie la stabilitatea procesului, obligând părțile la o atitudine diligentă și de bună-credință.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată