(1)Probele care nu au fost cerute

prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare nu vor mai putea fi invocate în

cursul arbitrajului, în afară de cazurile prevăzute la art. 254 alin.

(2).

(2)Tribunalul arbitral are

competenţa exclusivă de a decide asupra utilităţii,

pertinenţei şi concludenţei probelor propuse de părţi.

Cu consultarea părţilor, tribunalul arbitral poate fixa termene-limită

pentru administrarea probelor încuviinţate. După expirarea acestor

termene, administrarea probei nu mai poate avea loc decât dacă tribunalul

arbitral apreciază că aceasta este esenţială pentru

soluţionarea corectă a litigiului.