Art. 586: Sarcina probei

Art. 8 - Rolul activ al judecătorului (NCPC); Art. 10 - Principiul disponibilității (NCPC); Art. 22 - Aflarea adevărului (NCPC); Art. 249 - Sarcina probei (NCPC); Art. 250 - Dispoziții speciale privind sarcina probei (NCPC); Art. 254 - Obiectul probei (NCPC); Art. 255 - Admisibilitatea probelor (NCPC); Art. 581 - Principii aplicabile în arbitraj (NCPC); Art. 585 - Administrarea probelor în arbitraj (NCPC)

Articolul 586 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul fundamental al sarcinii probei în cadrul procedurii arbitrale, fiind o aplicație specifică a regulii generale prevăzute la Art. 249 NCPC. Aliniatul (1) consacră regula potrivit căreia 'cel ce face o afirmație în fața justiției trebuie să o dovedească' (actori incumbit probatio), impunând fiecărei părți obligația de a dovedi faptele pe care își întemeiază pretențiile sau apărările. Această regulă este esențială pentru buna desfășurare a procesului, distribuind riscul neprobării faptelor. Aliniatul (2) completează această regulă prin conferirea tribunalului arbitral a prerogativelor de a solicita explicații scrise de la părți și de a dispune administrarea oricăror probe legale. Această prevedere subliniază rolul activ al tribunalului arbitral în vederea aflării adevărului și soluționării echitabile a litigiului, echilibrând principiul disponibilității (specific arbitrajului) cu necesitatea de a clarifica faptele și a asigura o judecată completă. Astfel, deși sarcina principală a probei aparține părților, tribunalul arbitral are puterea discreționară de a interveni pentru a suplini anumite deficiențe probatorii sau pentru a clarifica aspecte esențiale ale cauzei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.