Art. 579: Verificarea competenţei

Art. 578 - Convenția arbitrală; Art. 580 - Excepția de necompetență; Art. 604 - Hotărârea arbitrală; Art. 608 - Motivele acțiunii în anulare; Art. 18 - Verificarea competenței instanțelor judecătorești; Art. 22 - Declinarea de competență; Art. 248 - Excepțiile procesuale; Art. 430 - Puterea de lucru judecat a hotărârilor

Articolul 579 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul fundamental al 'Kompetenz-Kompetenz' în arbitrajul român, conferind tribunalului arbitral puterea și obligația de a-și verifica propria competență de a soluționa litigiul cu care a fost sesizat. Această verificare are loc la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, subliniind importanța unei decizii rapide și eficiente asupra chestiunilor jurisdicționale. Articolul face o distincție esențială între situația în care tribunalul arbitral se declară competent și cea în care își declină competența. În primul caz, decizia de competență este consemnată într-o încheiere interlocutorie, care nu poate fi atacată separat, ci doar odată cu hotărârea arbitrală finală, prin intermediul acțiunii în anulare prevăzute de art. 608 C.proc.civ. Această soluție urmărește evitarea tergiversării procedurii arbitrale prin căi de atac separate împotriva deciziilor intermediare. Pe de altă parte, dacă tribunalul arbitral hotărăște că nu este competent, își declină competența printr-o hotărâre împotriva căreia acțiunea în anulare nu este admisibilă. Această diferențiere subliniază caracterul definitiv al deciziei de necompetență a tribunalului arbitral, care, odată pronunțată, pune capăt procedurii arbitrale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.