Art. 57: Capacitatea procesuală de exerciţiu

Art. 56 C.proc.civ. - Capacitatea procesuală de folosință; Art. 58 C.proc.civ. - Reprezentarea convențională; Art. 59 C.proc.civ. - Cine sunt reprezentanții convenționali; Art. 60 C.proc.civ. - Mandatul; Art. 158 C.proc.civ. - Excepțiile de procedură. Nulitățile; Art. 174 C.proc.civ. - Cazurile de nulitate; Art. 175 C.proc.civ. - Confirmarea actului nul; Art. 248 C.proc.civ. - Invocarea excepţiilor; Art. 28 C.civ. - Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice; Art. 37 C.civ. - Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice; Art. 41 C.civ. - Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă; Art. 43 C.civ. - Minorul lipsit de capacitate de exerciţiu; Art. 44 C.civ. - Persoana pusă sub interdicţie judecătorească; Art. 1247 C.civ. - Nulitatea relativă; Art. 1261 C.civ. - Confirmarea

Articolul 57 din Codul de Procedură Civilă reglementează capacitatea procesuală de exercițiu, definind aptitudinea unei părți de a-și exercita în nume propriu drepturile și de a-și îndeplini obligațiile procedurale. Aceasta se distinge de capacitatea de folosință (reglementată de Art. 56 C.proc.civ. și Art. 28 C.civ.), care se referă la aptitudinea de a fi titular de drepturi și obligații. Principiul este că partea își exercită drepturile în nume propriu, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, care impun reprezentarea. Textul subliniază că persoanele lipsite de capacitate de exercițiu (e.g., minorii sub 14 ani, interzișii judecătorești, conform Codului Civil, Art. 43 și 44) nu pot sta în judecată decât prin reprezentant legal (tutore, curator). Persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă (e.g., minorii între 14 și 18 ani, conform Art. 41 C.civ.) trebuie să fie asistate sau autorizate. Nerespectarea acestor dispoziții atrage sancțiunea nulității relative a actelor procedurale îndeplinite de persoana lipsită sau cu capacitate restrânsă. Această nulitate poate fi invocată în orice stare a procesului și este susceptibilă de confirmare, fie expresă, de către reprezentantul sau ocrotitorul legal, fie tacită, prin neanularea actului după acordarea unui termen de către instanță. Rolul instanței este activ în verificarea capacității, acordând un termen pentru acoperirea viciului și dispunând anularea doar în caz de neconfirmare. Rațiunea acestor dispoziții este protejarea intereselor părților vulnerabile și asigurarea unei bune administrări a justiției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.