Art. 569: Locul arbitrajului

Art. 541 - Noțiunea și domeniul arbitrajului; Art. 549 - Convenția arbitrală; Art. 556 - Competența tribunalului arbitral; Art. 570 - Limba arbitrajului; Art. 571 - Termenul de pronunțare a hotărârii arbitrale; Art. 603 - Motivele de anulare a hotărârii arbitrale; Art. 611 - Efectele hotărârii arbitrale

Articolul 569 din Codul de Procedură Civilă reglementează un aspect fundamental al procedurii arbitrale: determinarea locului arbitrajului. Acest loc, deseori denumit și sediu arbitral, este stabilit în primul rând prin voința părților, reflectând principiul autonomiei de voință ce guvernează arbitrajul. Importanța locului arbitrajului depășește o simplă locație fizică, având implicații juridice semnificative. El determină legea procedurală aplicabilă arbitrajului (lex arbitri), influențând astfel normele de procedură și, implicit, controlul judiciar ulterior asupra hotărârii arbitrale (de exemplu, instanțele competente pentru cererile de anulare). De asemenea, sediul arbitral este un factor determinant în aplicarea convențiilor internaționale privind recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale, cum ar fi Convenția de la New York din 1958. În lipsa unei stipulații exprese a părților, legiuitorul încredințează competența de a stabili locul arbitrajului tribunalului arbitral, care va lua această decizie ținând cont de circumstanțele specifice ale cauzei și de interesele părților implicate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.