(1)Dacă părţile nu au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub sancţiunea caducităţii arbitrajului.
(2)Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate tribunalului prevăzut la art. 547.
(3)În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului.
(4)Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singură dată, cu cel mult 3 luni.
(5)Termenul se prelungeşte de drept cu 3 luni în cazul decesului uneia dintre părţi.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 567 din Codul de Procedură Civilă reglementează o dimensiune esențială a celerității procesului arbitral, fixând termenul standard pentru pronunțarea hotărârii arbitrale la cel mult 6 luni de la data constituirii tribunalului arbitral. Această limită temporală are un caracter imperativ, nerespectarea ei atrăgând sancțiunea gravă a caducității arbitrajului, cu excepția cazului în care părțile au stipulat altfel prin convenția arbitrală. Articolul introduce mecanisme de flexibilizare a acestui termen rigid, prevăzând situații de suspendare (ex: soluționarea cererilor de recuzare sau a altor cereri incidente) și de prelungire. Prelungirea termenului poate interveni prin acordul scris al părților (fără limită maximă legală, cu respectarea principiului bunei-credințe) sau prin dispoziția motivată a tribunalului arbitral, dar într-un singur caz și pentru o durată de cel mult 3 luni, pentru motive temeinice. De asemenea, legiuitorul a prevăzut o prelungire de drept de 3 luni în situația decesului uneia dintre părți, asigurând astfel continuitatea procedurii în fața unui eveniment imprevizibil. Principiile eficienței și celerității arbitrajului sunt astfel echilibrate cu necesitatea adaptării la circumstanțe excepționale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.