(1)

În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru

judecători, arbitrul poate fi recuzat şi pentru următoarele

motive, care pun la îndoială independenţa şi

imparţialitatea sa:

a)neîndeplinirea

condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri,

prevăzute în convenţia arbitrală;

b)când o

persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei

organe de conducere se află arbitrul are un interes în cauză;

c)dacă

arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau

legături comerciale directe cu una dintre părţi, cu o societate

controlată de una dintre părţi sau aflată sub un control

comun cu aceasta;

d)dacă

arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a

asistat sau a reprezentat una dintre părţi ori a depus mărturie

în una dintre fazele precedente ale litigiului.

(2)O parte nu poate recuza arbitrul

numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a luat

cunoştinţă după numire.

(3)Persoana care ştie că

în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată

să înştiinţeze părţile şi pe ceilalţi

arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar

dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a

cunoscut.

(4)Această persoană nu

poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile,

înştiinţate potrivit alin. (3), comunică în scris că

înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul

să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca

abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare.

(5)Abţinerea produce efecte pe

data formulării ei, fără nicio altă formalitate.