Art. 556: Numărul arbitrilor

Art. 542 - Convenția arbitrală; Art. 550 - Desemnarea arbitrilor; Art. 551 - Desemnarea arbitrului de către parte; Art. 552 - Desemnarea supraarbitrului sau a arbitrului unic; Art. 553 - Desemnarea de către instanța de judecată; Art. 557 - Constituirea tribunalului arbitral; Art. 558 - Condițiile pentru a fi arbitru; Art. 559 - Incompatibilități și recuzări

Articolul 556 din Codul de Procedură Civilă reglementează una dintre cele mai importante aspecte ale constituirii tribunalului arbitral: numărul arbitrilor. Principiul fundamental consacrat este autonomia de voință a părților, care au libertatea de a stabili dacă litigiul va fi soluționat de un arbitru unic sau de un colegiu arbitral. În cazul unui colegiu, legea impune imperativ ca numărul arbitrilor să fie întotdeauna impar, pentru a asigura posibilitatea unei decizii majoritare și a evita impasul (deadlock). În lipsa unei stipulații exprese a părților, legiuitorul suplinește această lacună stabilind o regulă supletivă: litigiul va fi judecat de trei arbitri. Aceștia sunt desemnați câte unul de fiecare parte, iar cel de-al treilea, cu rol de supraarbitru, este desemnat de cei doi arbitri deja numiți. Articolul prevede, de asemenea, o regulă specială pentru situațiile cu pluralitate de părți (mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți), impunând ca părțile cu interese comune să numească un singur arbitru. Această dispoziție are ca scop simplificarea procedurii și evitarea fragmentării reprezentării în cadrul tribunalului arbitral, contribuind la eficiența procesului arbitral.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.