(1)Instanţa

judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a

încheiat o convenţie arbitrală, îşi va verifica propria

competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă

părţile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând

convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va declina

competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe

lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care,

în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în

vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc,

instanţa va respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţei

judecătoreşti.

(2)

Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:

a)pârâtul

şi-a formulat apărările în fond, fără nicio

rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;

b)convenţia

arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;

c)tribunalul

arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în

arbitraj.

(3)Conflictul de

competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă

judecătorească este soluţionat de instanţa

judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

TITLUL III:Tribunalul arbitral