Art. 551: Compromisul

Art. 541 C.pr.civ. - Noțiunea de convenție arbitrală; Art. 542 C.pr.civ. - Forma convenției arbitrale; Art. 543 C.pr.civ. - Clauza compromisorie; Art. 550 C.pr.civ. - Capacitatea de a încheia convenția arbitrală; Art. 552 C.pr.civ. - Conținutul convenției arbitrale; Art. 554 C.pr.civ. - Numirea arbitrilor; Art. 583 C.pr.civ. - Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale; Art. 174 C.pr.civ. - Condițiile de formă ale actelor de procedură; Art. 132 C.pr.civ. - Excepția de necompetență

Articolul 551 din Codul de Procedură Civilă reglementează 'compromisul', o formă a convenției arbitrale prin care părțile convin să soluționeze pe calea arbitrajului un litigiu *deja existent* între ele. Elementele esențiale pentru validitatea compromisului, sub sancțiunea nulității, sunt indicarea obiectului litigiului și stabilirea numelui arbitrilor sau a modalității de desemnare a acestora. Această cerință este fundamentală în cazul arbitrajului ad-hoc. În arbitrajul instituționalizat, în lipsa unei alegeri sau a unei modalități de desemnare stabilite de părți, se aplică regulile de procedură ale instituției arbitrale. Un aspect important subliniat de alin. (2) este că acest acord poate fi încheiat chiar dacă litigiul se află deja pe rolul unei instanțe de judecată, având ca efect declinarea competenței instanței în favoarea tribunalului arbitral. Compromisul diferă de clauza compromisorie prin faptul că se referă la un litigiu născut, nu la unul viitor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.