Art. 549: Felurile convenţiei arbitrale

Art. 548 - Noţiunea convenţiei arbitrale; Art. 550 - Obiectul convenţiei arbitrale; Art. 551 - Condiţiile de validitate a convenţiei arbitrale; Art. 552 - Efectele convenţiei arbitrale; Art. 553 - Capacitatea de a încheia o convenţie arbitrală; Art. 577 - Excepţia de necompetenţă a instanţei; Art. 603 - Motive de anulare a hotărârii arbitrale

Articolul 549 din Codul de Procedură Civilă reglementează formele sub care se poate încheia convenția arbitrală, consacrând tradiționala distincție între clauza compromisorie și compromis. Clauza compromisorie este acea parte a contractului principal sau a unei convenții separate la care acesta face trimitere, prin care părțile convin ca litigiile ce ar putea apărea în viitor din executarea sau interpretarea acelui contract să fie soluționate pe calea arbitrajului. Aceasta vizează litigii eventuale, viitoare. Pe de altă parte, compromisul reprezintă convenția arbitrală încheiată după ivirea unui litigiu determinat, având ca obiect soluționarea acestuia prin arbitraj. Ambele forme instituie competența tribunalului arbitral, excluzând competența instanțelor judecătorești de drept comun pentru litigiul dedus arbitrajului. Alineatul (2) adaugă o modalitate distinctă de manifestare a existenței convenției arbitrale, și anume înțelegerea scrisă a părților, consemnată direct în fața tribunalului arbitral, ceea ce confirmă importanța formei scrise ca o condiție de validitate (ad validitatem) pentru acest tip de acord.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.