Art. 542: Obiectul arbitrajului

Art. 2 C.pr.civ. - Principiul disponibilității; Art. 541 C.pr.civ. - Convenția arbitrală; Art. 543 C.pr.civ. - Domeniul de aplicare; Art. 544 C.pr.civ. - Nulitatea convenției arbitrale; Art. 548 C.pr.civ. - Capacitatea de a încheia convenția arbitrală; Art. 550 C.pr.civ. - Competența arbitrală; Art. 2 C.civ. - Principiul libertății și al forței obligatorii; Art. 11 C.civ. - Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri

Articolul 542 din Codul de Procedură Civilă reglementează esența arbitrajului prin stabilirea obiectului său, respectiv a tipurilor de litigii care pot fi soluționate pe această cale. Principiul fundamental este că părțile cu capacitate deplină de exercițiu pot apela la arbitraj pentru orice litigiu cu privire la drepturi de care pot dispune liber. Aceasta exclude, în mod explicit, litigiile referitoare la starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală și relațiile de familie, precum și orice alte drepturi considerate indisponibile, adică cele care interesează ordinea publică și bunele moravuri și nu pot face obiectul unei tranzacții sau renunțări. O regulă specială este instituită pentru Stat și autoritățile publice: acestea pot încheia convenții arbitrale doar dacă sunt expres autorizate printr-o lege internă sau printr-o convenție internațională la care România este parte, reflectând necesitatea unei reglementări stricte a participării entităților publice la arbitraj. Pe de altă parte, persoanele juridice de drept public care desfășoară și activități economice beneficiază de o prezumție de arbitrabilitate a litigiilor decurgând din aceste activități, cu excepția cazului în care legea sau actul lor de înființare/organizare prevede o interdicție expresă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.