Art. 541: Noţiune

Art. 542 - Obiectul arbitrajului; Art. 543 - Capacitatea de a încheia convenţia arbitrală; Art. 546 - Convenţia arbitrală; Art. 550 - Desemnarea arbitrilor. Constituirea tribunalului arbitral; Art. 574 - Reguli de procedură aplicabile arbitrajului; Art. 603 - Efectele hotărârii arbitrale; Art. 604 - Forţa executorie a hotărârii arbitrale; Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri (din Codul Civil, principiu general aplicabil); Art. 2 - Aplicarea legii de procedură civilă (din Codul de Procedură Civilă, principii generale)

Articolul 541 din Codul de Procedură Civilă definește arbitrajul ca o jurisdicție alternativă de natură privată, fundamentând autonomia contractuală a părților în soluționarea litigiilor. Prin această prevedere, legiuitorul subliniază caracterul consensual și voluntar al arbitrajului, oferind părților litigante și tribunalului arbitral o largă libertate de a stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun. Această autonomie procedurală este însă strict limitată de necesitatea respectării ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii, elemente care constituie garanții fundamentale ale unui proces echitabil și ale respectării principiilor statului de drept. Astfel, orice regulă convenită care ar contraveni acestor limite esențiale este considerată nulă, asigurând coerența sistemului juridic și protejând interesele generale ale societății.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.