Art. 533: Soluţionarea cererii

Art. 9 - Rolul activ al judecătorului; Art. 10 - Adevărul; Art. 22 - Calificarea juridică a faptelor; Art. 396 - Soluționarea cauzei pe fond; Art. 424 - Forma şi conţinutul hotărârilor judecătoreşti; Art. 425 - Întocmirea hotărârii judecătoreşti; Art. 529 - Condiţiile de admisibilitate (Procedura necontencioasă); Art. 530 - Înfăţişarea (Procedura necontencioasă); Art. 532 - Ascultarea părţilor şi a altor persoane (Procedura necontencioasă)

Articolul 533 din Codul de Procedură Civilă, situat în cadrul reglementării procedurii necontencioase, consacră o manifestare importantă a rolului activ al judecătorului, chiar dacă nu exclusiv, în procesul de soluționare a unei cereri. Instanța este obligată să se pronunțe printr-o 'încheiere', formă specifică de hotărâre judecătorească, care rezolvă de regulă incidente procedurale sau chestiuni specifice procedurilor necontencioase, spre deosebire de sentințe sau decizii care tranșează fondul litigiilor. Principiul fundamental subliniat de acest text este că soluția instanței trebuie să țină seama de 'toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei', independent de faptul că acestea au fost sau nu invocate explicit de părți în cerere sau pe parcursul procedurii. Această prevedere confirmă aplicarea, cu precădere în cauzele necontencioase, a principiilor 'iura novit curia' (judecătorul cunoaște legea) și 'da mihi factum, dabo tibi ius' (dă-mi faptele, îți voi da dreptul). Judecătorul are datoria de a califica juridic faptele și de a aplica normele legale pertinente din oficiu, chiar dacă părțile nu le-au invocat sau le-au invocat eronat. Acest rol proactiv al instanței este esențial pentru aflarea adevărului judiciar și pentru asigurarea unei soluții legale și temeinice, contribuind la suplinirea eventualelor omisiuni sau erori ale părților, mai ales într-o procedură unde conflictul de interese nu este principala trăsătură.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.