(1)Încheierea prin care s-a respins

recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu

hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din

urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată

cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la

comunicarea acestei hotărâri.

(2)Încheierea prin care s-a

încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a

încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins

recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi

de atac.

(3)În cazul prevăzut la alin.

(1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în

mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi,

dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima

instanţă. Când instanţa de recurs constată că

recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea,

dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau,

atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima

instanţă.